Cum să construiești relații sănătoase: Autenticitate, Vulnerabilitate și Limite

Relațiile umane sunt legături între ființe cu însușiri, personalități, experiențe de viață diferite. Practic sunt conexiuni între oameni care percep, simt, interpretează și reacționează la stimulii interni și externi în mod diferit.

În cabinetul de psihoterapie vin multe cupluri aflate în relații disfuncționale care au o năzuință deja predictibilă. 

Fiecare dintre cei doi dorește ca partenerul să se schimbe; să își modifice atitudinea, comportamentul, stilul de viață și altele. 

Vina pentru relația care nu funcționează o poartă (adesea) celălalt. 

În învinovățitea celuilalt, spune Nedra Glover Tawwabb în cartea “Drama free” - a guide to managing unhealthy family relationships( tradusă astăzi și în limba română), oamenii acceptă zero responsabilitate pentru ce se întâmplă în viața lor. 

Firește că suntem afectați de ce ni se întâmplă dar putem să facem alegeri despre cum să ne trăim viața.”

Nu putem schimba oamenii dar putem să punem limite, prin asta înțelegând inclusiv a ne schimba propriile reacții.  

“Ne putem modifica convingerile despre abilitățile celorlalți, reordona prioritățile și aborda conversațiile grele care au potențial de a schimba relația”.

Este greu să acceptăm că nu putem schimba pe nimeni însă este absolut necesară această înțelegere pentru a ne putea opri din a ne lupta cu ceilalți pentru că nu sunt cine am vrea noi să fie.

Pentru a crea o relație sănătoasă este nevoie de un grad înalt de maturitate emoțională al partenerilor, de identificare și întrerupere a modelului repetitiv de interacțiune care aduce la suprafață traumele emoționale (atât ale partenerului cât și cele proprii), abilitatea de a repara atunci când îl rănim pe celălalt, de educație psihoemoțională.

Este nevoie de o comunicare congruentă a propriilor dorințe, speranțe, jinduiri, fără învinovățire, atac sau retragere. Fără lupta zadarnică de a-l face pe celălalt similar propriei persoane.

Nu este deloc ușor să păstrăm un atașament puternic cu partenerul în timp ce ne exprimăm propriile  gânduri și emoții. 

Înțelegând și acceptând în ce fel este diferit partenerul pot fi identificate moduri funcționale de a gestiona diferențele și a rezolva conflictele, acolo unde pot fi rezolvate. 

Însă toată această diferențiere poate fi generatoare de anxietate pentru că atacă simbioza mai mult sau mai puțin evidentă, și fiecare trebuie să fie dispus să trăiască tensiunea separării (psihice, emoționale) pentru a crește în relație.

Teama că se iscă un conflict dacă ne exprimăm autentic sau că putem fi abandonați este adesea dominantă în relații și astfel rămân multe părți din noi necunoscute partenerului. 

Cum  spune personajul principal din romanul “Violeta” al marii scriitoare Isabel Allende  -             “N-aveam curaj să dau siguranța pe libertate.”

Însă această “siguranță” este una aparentă. Nu te poți simți în siguranță și intim emoțional (acest spațiu fiind cel care generează autentic siguranță) într-o relație în care trebuie să ascunzi părți importante din tine.

Dezvoltarea abilității de a identifica și exprima ce gândim, simțim și dorim este un proces continuu. Desigur că ne asumăm un risc în relațiile noastre expunându-ne astfel pentru că uneori vor apărea tensiuni însă aduce multă valoare și creștere legăturilor noastre. 

Autenticitate și vulnerabilitatea alături de capacitatea de fi curioși despre lumea internă a celuilalt în timp ce ne gestionăm propriile reacții emoționale sunt cele mai eficiente și sănătoase premize pentru o relație înfloritoare. 

Poate ne risipim prea multă energie psihică în apărări (adaptative ce-i drept, dar nefolositoare) și prea puțin punem în a ne prezenta curajos cu toate ale noastre părți imperfecte, rănite, vulnerabile.

Acril pe pânză: Fighter to love by Irina Dragomir