Evitarea conflictului: Cum să rămâi autentic fără să fugi sau să te pierzi în ceilalți?

Te consideri o persoană non-conflictuală? Simți disconfort doar la gândul că ai putea avea o discuție în contradictoriu?

Este absolut firesc să fie așa. Evitarea conflictului este un mecanism de protecție adânc înrădăcinat în structura noastră psihologică.

Originea evitării conflictului

La naștere, copilul este complet dependent de îngrijirea și protecția adulților. Creierul său percepe relația cu îngrijitorii ca fiind esențială pentru supraviețuire. Orice formă de conflict în această relație poate fi interpretată ca o amenințare.

Dacă adultul care îl îngrijește este supărat pe el, copilul poate simți că acest lucru ar putea duce la pierderea iubirii sau a grijii primite. Această percepție generează o anxietate intensă, care activează mecanisme de apărare: copilul încearcă să își „îmbuneze” îngrijitorul și să evite situațiile conflictuale.

De-a lungul dezvoltării, acest model de reacție rămâne adesea activ și în viața de adult, manifestându-se sub diverse forme.

Cum ne gestionăm anxietatea conflictului în relațiile adulte?

Adulții care evită conflictele pot adopta strategii care reduc temporar anxietatea, dar care, pe termen lung, pot afecta autenticitatea și calitatea relațiilor lor.

1. Evitarea completă a conflictului

Uneori, alegem să ne retragem sau să evităm discuțiile care ar putea genera tensiuni. Ne spunem fie că „nu este momentul acum”, fie că „nu este așa de important”. Alteori, alegem să găsim o soluție singuri, fără a-l mai implica pe partenerul nostru.

Consecințele:

• Pe termen scurt, anxietatea poate scădea.

• Pe termen lung, însă, această strategie poate duce la resentimente și insatisfacție personală. Ne simțim incapabili să ne susținem gândurile, dorințele sau emoțiile, ceea ce creează o senzație de nesiguranță generalizată. O relație în care nu ne simțim autentici devine un spațiu psihologic nesigur.

2. Căutarea simbiozei

O altă strategie este strădania constantă de a-l face pe partener să fie de acord cu noi, să ne împărtășească credințele și dorințele. În esență, ne străduim să creăm o simbioză emoțională, în care diferențele să fie anulate.

De ce facem asta?

Pentru că simbioza creează o senzație de siguranță: dacă partenerul este de acord cu noi, anxietatea dispare temporar.

Pe de altă parte, reversul este la fel de frecvent: sacrificiul propriilor păreri și dorințe pentru a fi de acord cu partenerul. Acceptăm situații care nu ne convin pentru a menține o aparență de armonie.

Consecințele:

• Pe termen scurt: Se instalează o senzație de calm și liniște.

• Pe termen lung: Acest sacrificiu al identității duce la resentimente și poate provoca izbucniri emoționale neașteptate.

Calea sănătoasă: Diferențierea în relații

O alternativă la aceste mecanisme arhaice este diferențierea – capacitatea de a ne păstra identitatea și autenticitatea în cadrul relației, chiar și în fața unui posibil conflict.

Ce înseamnă diferențierea?

1. Recunoașterea anxietății: Acceptăm că anxietatea conflictului este firească, dar alegem să nu o evităm.

2. Clarificarea emoțiilor și dorințelor: Ne străduim să identificăm ceea ce simțim și ceea ce ne dorim cu adevărat.

3. Comunicarea autentică: Transmitem aceste emoții și dorințe partenerului, chiar dacă reacția sa ar putea fi inițial inconfortabilă.

Diferențierea înseamnă să avem curajul de a explora reacțiile partenerului – fie ele plăcute sau neplăcute – pentru a înțelege mai bine de unde vin. Asta nu înseamnă să „câștigăm” conflictul sau să-l evităm, ci să ne menținem prezenți în discuție până când toate fațetele problemei sunt descoperite.

Măsura succesului: creșterea capacității de a tolera anxietatea

Succesul într-o discuție în contradictoriu nu se măsoară neapărat prin găsirea unei soluții rapide, ci prin creșterea capacității noastre de a tolera anxietatea care însoțește procesul.

În loc să evităm conflictul, putem învăța să rămânem deschiși și curioși, creând astfel un spațiu psihologic sigur pentru ambele părți. Acest lucru consolidează atât autonomia personală, cât și relația de cuplu.

Concluzie

Evitarea conflictului poate părea o soluție ușoară, dar pe termen lung ne îndepărtează de autenticitate și de intimitate. Învățând să recunoaștem și să tolerăm anxietatea conflictului, putem transforma aceste momente dificile în oportunități pentru creștere personală și relațională.