Scenarii catastrofice: obsesia de a controla și „bucuria rău-prevestitoare”

Vi s-a întâmplat să vă uitați la cât de așezată e viața voastră și să vă speriați? Sau să vă priviți copilul cum doarme senin sau râde în hohote și să vă treacă un gând catastrofal care vă răpește micul moment de bucurie?

Mulți dintre noi avem astfel de trăiri. Asta pentru că există o strânsă legătură între bucurie și vulnerabilitate.

Să îți dai voie să te scufunzi într-un moment de bine, de bucurie, înseamnă totodată să îți recunoști neputința în fața neprevăzutului – frica de necunoscut și de imprevizibil, care pot fi foarte angoasante. Înseamnă să îți dai voie să fii vulnerabil.

Ne este teamă că bucuria nu va dura și că vom trece rapid la dezamăgire sau suferință. „Este prea bine să fie adevărat”, ne spunem. „Sigur urmează ceva rău.”

Un client mi-a spus recent: „Eu iau în calcul toate scenariile (iraționale) ca să fiu pregătit pentru orice mi se poate întâmpla în viață.” Practic, alegem uneori (conștient sau nu) să sacrificăm bucuria ca să suferim mai puțin în cazul unui eveniment nefericit, al unei boli sau al unei pierderi.

Cum explică Brené Brown „bucuria rău-prevestitoare”?

Cercetătoarea Brené Brown descrie acest fenomen ca pe o încercare de a evita vulnerabilitatea asociată cu bucuria. Bucuria, spune ea, este una dintre cele mai dificile emoții de trăit pe deplin, pentru că ne obligă să acceptăm că nu avem control total asupra vieții.

În loc să ne bucurăm de momentul prezent, mintea noastră creează scenarii catastrofale: „Ce se va întâmpla dacă pierd această bucurie? Dacă lucrurile se schimbă brusc în rău?” Ne antrenăm să anticipăm dezamăgirea, dar adevărul este că această strategie nu ne pregătește pentru suferință ci doar ne răpește momentele de bine.

De ce evitarea vulnerabilității nu ne ajută?

Adevărul este că nu suntem niciodată cu adevărat pregătiți pentru ce e mai rău. Evitarea vulnerabilității nu ne „întărește” pentru a face față durerii, ci doar ne răpește bucuria vieții. Dacă transformăm momentele de bucurie într-un „antrenament” pentru catastrofe, ne diminuăm reziliența emoțională.

Bucuria poate fi însoțită de teamă și neliniște, dar de fiecare dată când reușim să o trăim din plin, în ciuda vulnerabilității, ne dezvoltăm reziliența și ne creștem speranța. Bucuria devine o parte din noi, iar atunci când vom trece prin situații dureroase, vom fi mai puternici și mai echipați pentru a le face față.

Recunoștința: antidotul „bucuriei rău-prevestitoare”

Studiile cercetătoarei Brené Brown arată că recunoștința este cheia pentru a învăța să acceptăm bucuria cu toată ființa. Când ne concentrăm pe ce avem în momentul prezent și cultivăm recunoștința, reușim să depășim gândurile catastrofale și să trăim bucuria în mod autentic.

Cum putem exersa recunoștința?

• Scrieți în fiecare zi 3 lucruri pentru care sunteți recunoscători.

• Observați momentele de bucurie și încercați să rămâneți prezenți în ele, fără să le analizați sau să le controlați.

• Amintiți-vă că vulnerabilitatea este parte din viață – și că bucuria merită trăită pe deplin, chiar dacă vine cu un risc.

Când alegem să ne bucurăm cu toată inima, construim speranță și ne echipăm mai bine pentru a traversa momentele dificile. Bucuria nu este doar un sentiment trecător, ci o practică care ne ajută să trăim cu adevărat.