Reflecție despre rol și responsabilitate în terapie

Viața este teribil de complexă, ne simțim uneori pierduți și căutăm răspunsuri pentru a lua deciziile perfecte. 

Este natural în astfel de etape să ne dorim să primim opinii și sfaturi de la cineva pe care, cel

mai probabil îl suprainvestim și, poate, chiar îl idealizăm – precum psihoterapeutul.

Deși în procesul psihoterapeutic apare adesea nevoia de a auzi ce „trebuie” să faci, în realitate nu există „rețete” universale pentru fericire și împlinire. 

Ar fi mult prea simplist să credem că există răspunsuri corecte sau greșite pentru alegerile fiecăruia dintre noi. Lucrurile sunt infinit mai nuanțate.

Rolul terapeutului nu este să decidă cum să își trăiască clienții viața, ci acela de a-i înțelege și de a-i ajuta să își stabilească singuri prioritățile și valorile care îi ghidează, precum și calea care le este cea mai potrivită. 

Terapeutul încurajează pentru luare vieții în propriile mâini, iar fiecare pas în această direcție reprezintă o oportunitate de învățare și creștere.

Astfel, procesul terapeutic rămâne o călătorie de auto-descoperire și nu doar o căutare de răspunsuri. 

Iar terapeutul se asigură, astfel, că nu riscă să devină „ultracrepidarian”.

Photo: Acrylic on canvas - But In My Mind I’m Still Free by Irina Dragomir